Vama Veche

...sau mirajul Mecca. Ce a fost Vama Veche si ce a ajuns se poate observa cu ochiul liber, chiar si de catre nostalgici. Ce a fost? Un taram al mirajului, al libertatii, al liberului arbitru, un taram in care nimeni nu te intreba ce faci, de ce faci, cu cine sau, mai ales, DE CE! A fost un taram al muzicii bune, al tigarilor imprumutate, al dormitului pe plaja, al rasaritului din mare... Ce-a ajuns? Sa va povestesc o experienta din aceasta vara.
Povestea, ca orice poveste, incepe cu "a fost o data o fetita neastamparata ce voia mortis sa plece, sa lase in urma tot si toate, sa evadeze, sa nu fie decat ea, volanul si soseaua. Soseaua trebuia sa se opreasca ACOLO, pe taramul fagaduintei, al libertatii, al oamenilor ce vin sa asculte muzica buna, sa rada, sa glumeasca, sa iubeasca, sa respecte din principiu pe cel de langa el."

Rationalii ce vor citi aceste randuri vor spune ca m-am drogat sau trebuie sa ajung la ospiciu, pe buna dreptate de altfel. Cum mi-as mai fi putut eu imagina asa ceva? Poate un 5% credit ca asa se va intampla. Dar sa continuam povestea despre oameni si vise.

Fetita se opri in Vama Veche, trecu nostalgica pe acorduri de Kurt Cobain , inspira aerul sarat si continua sa caute inima taramului fagaduit. Dupa o zi de munca, vama era ceea ce trebuia: relaxare, liniste, calm, mare, valuri, vand, sare, alge....S-a oprin in barca paraginita de la Ovidiu, cu un suc in brate, ascultand acelasi playlist din fiecare seara. Alti oameni, multi copii, foarte tineri, extrem de mici, ce nu cunosc cuvantul distractie sau l-au inteles gresit. Pentru ei distractie inseamna bautura pana nu mai stiu de ei si dormit pe plaja aproape in coma, urmata apoi o cautare febrila de copil cu aere de femeie care sa cedeze sub aburii altei sticle de votka. Un spectacol de multe ori grotesc, ce estompeaza cuplurile ce n-au uitat sa se tina de mana, sa se alinte si sa se tina in brate. Libertatea e prost inteleasa, aleg acum sa sparga sticle, sa vorbeasca urat, sa se bata, sa uite de ei. In toata aceasta forfota de copii cu aer de adulti, in toata aceasta nevinovata inconstienta puerila, fetita noastra a observat ceva destul de dubios. Nu era prima data cand vedea niste fete ciudate, obosite, suspecte, locale. Numai ca nici de data asta instinctele nu au inselat-o: oamenii furau de la amaratii beti morti de pe plaja. In fata ei au inceput un "joc" de-a imbranceala, un joc ce se voia asezonat cu o sticla de bere ce nu isi schimba prea mult nivelul, mai ales ca erau sase(6) astfel de indivizi. Din tot acest joc a iesit jefuirea ca la drumul mare a unui copil ce dormea langa ei. Partea ce-a mai trista e ca l-au buzunarit de doua ori, iar la final, cand nu au mai avut ce sa-i ia, au dat cu picioarele in el.
A cui o fi vina?? Raspunsul meu: al nostru, al tuturor ca nu facem nimic. Fetita noastra nu a facut nimic ca nu a fost lasata. A fost sfatuita sa nu se ridice, sa nu se bage, sa nu zica nimic pentru ca sunt sase barbati ce traiesc din asa ceva. Le ameninta libertatea, posibilitatea de a -si hrani faniliile, posibilitatea de a da spaga la politistii ce ii lasa sa-si desfasoare in bune conditii ocupatia de baza: hotia.
Si NU, nu s-a bagat nimeni. Nimeni nu a vazut, nimeni nu a intervenit, nimeni nu le-a zis nimic. La vara va fi un alt copil, mort de beat pentru ca el asa vede libertatea, ce va fi o victima. Victima propriei prostii, a inconstientei datorate varstei, a oamenilor din jur care nu vor actiona si abia la final va fi victima hotilor.

Povestea nu se opreste aici, din pacate. Fetita cu chibriturile a incercat sa faca totusi ceva. A revenit in vama peste 2 zile, a gasit un politist ce-si lua de mancare si i-a povestit. Raspunsul? ZERO! Victima trebuie sa faca plangere, nu se poate rezolva altfel, nu se baga pentru ca sunt putini, etc....scuze.

Daca nu faci nimic, lucrurile nu se schimba. Daca incerci sa faci, lucrurile nu se schimba. Vama veche e doar un caz, e doar un punct intr-o mare multime de astfel de elemente. Zilnic oamenii sunt jefuiti, zilnic cineva e batut undeva, zilnic ceva rau se intampla. Cuvantul OM nu-si mai are sensul, OAMENI nu mai exista, ne-am pierdut undeva pe drum. Raul se intampla, e real, e palpabil si NOI, cei ce ar trebui sa luam atitudine, cei de la care trebuie sa inceapa schimbarea, NOI suntem cei ce privim pasivi si nu facem nimic. Mai rau, privim in alta parte pentru ca ne e FRICA sa nu fim vazuti si pedepsiti. Oare chiar suntem o natie de hoti, curve, tigani si hoti?? Asta e tot ce-a mai ramas din noi? Oare chiar nu exista nici o posibilitate de a schimba lucrurile? Oare chiar nu putem sa ne miscam ca masa de oameni si sa creem un tot unitar care sa schimbe in bine viata asta? Chiar nu putem? Unde a ramas constiinta? Unde a ramas solidaritatea? Unde e vointa noastra de natie, de oameni responsabili? Suntem oare atat de delasatori si de indiferenti incat nimic nu mai conteaza?
Cineva imi spunea sa tac, sa nu spun nimic, sa nu fac valuri pentru ca atunci cand merge in Vama Veche, vrea sa nu se uite peste umar, sa nu priveasca cu teama doar pentru ca era cu mine atunci cand spiritul meu justitiar a simtit nevoia sa apeleze la cineva ce ar fi putut avea puterea sa schimbe ceva: politia. Oare cum poti sa te simti in siguranta atunci cand langa tine se intampla asa ceva??? Oare cum iti poti imagina ca ai putea sa nu fii tu viitoarea victima? Oare cum?

Optimism ca ne va fi mai bine? Nu, cu siguranta nu. Generatia de azi e lasa, generatia ce vine nu are ce sa mosteneasca, iar generatia de la care am fi putut invata ceva a crescut si s-a dezvoltat intr-un sistem prost, intr-un sistem in care nu aveai voie sa mergi mandru pe strada si sa privesti lumea in ochi. Cei ce-au facut-o au fost putini, prea putini sa conteze.

De la cine am mai putea invata noi acum sa fim OAMENI?